Bancuri. Glume. Poante. Distractie.

Un grup de turişti prin Apuseni. La un moment dat, găsesc o peşteră. Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor. Cînd ies afară, se întîlnesc cu un baci. Îl intreabă “Dom’ne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa îngrozitor înăuntru ?” “Apăi dragii mei” răspunde baciul, “e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat şi răpea cea mai frumoasă femeie. Tot aşa pînă cînd au rămas sătenii numai cu urîţenii de femei, pe care nu le mai futea nimeni, şi deci satul era în pragul dispariţiei. Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gîndit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi după o săptămînă a venit. A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt pînă la glezne în pămînt. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos pînă la genunchi. Ăsta ce, să se lase mai prejos ? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă pînă-n brîu. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă pînă la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe căpcăun, îl bagă pînă în gît, scoate paloşul şi-i taie beregata. Sătenii, foarte fericiţi, au tras un chef de pomină – vreo două săptămîni au tot băut. Ca rasplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urîtele pe care le mai aveau. Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit pînă la adînci bătrineţi în peşteră.” “Bine dom’ne, da’ tot n-am înţeles, ce pute aşa în peşteră?” “Apăi nu ştiu, s-a fi c***t vreunul pe acolo !”