Bancuri. Glume. Poante. Distractie.

Am primit pe mail o poezie cu iz corporatist. Cred ca o sa va placa :

Iubesc biroul meu fãrã luminã!
Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!
Iubesc mobila gri, plinã de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii, praf.

Concediul nu-l iubesc de fel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã !

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viatã n-am iubit !
Iubesc computerul fereastrã
Cu scãfârlia lui albastrã.

Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vã spun acu’ din nou,
Sã stau o viatã la birou!

Îmi place munca!
As munci Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimã!
Mi-ajunge critica drept primã!