Bancuri. Glume. Poante. Distractie.

- Bulă, cine vă ajută pe voi cel mai mult?
- Bunicul!
- Cum aşa, la vîrsta lui?
- Face des febră şi-l mutăm dintr-o cameră în alta să încălzim apartamentul!

La şcoală, învăţătoarea le cere copiilor să-şi invite la şcoala bunicii şi străbunicii, dacă aceştia au fost martori la Răscoala din 1907. A doua zi, la ora de istorie apare Bulă cu bunicu-său:
- Povesteşte-ne, bace Bulă, cum o fost atuncea, zice învăţătoarea.
- Păi, fata mea. eu pe atuncea eram în putere… şedeam eu pe-acasă cu lucrul cînd numai ce vine vecinul Petre în fugă: mă Bulă, ia repede o sapă, un topor, ce ai, şi vino repede că-i ţara în primejdie. Luat-am eu securea din şură şi haida cu vecinul în centrul satului… Colo satu’n păr… Da’ nu zici c-or venit alţii mai tari ca noi, ne bătură bine şi ne băgară în dube…
- Bace Bulă, zice învăţătoarea, ceva nu se potriveşte. Pe-atuncea nu erau dube… ‘mnetale precis nu-ţi aminteşti de ce trebuie. Ia mai gîndeşte-te o ţîră.
- Fata mea, zice Bulă seniorul, cred că ai dreptate… amu’ îmi amintesc cum o fost… şedeam eu cu vecinu’ Petre în crîşmă, la un ţoi de ţuică, şi numa’ ce vine la noi cîrciumaru’ şi ne zice:
- Mă Petre, mă Bulă, mereţi repede pe la casele voastre şi luaţi-vă ori coasa ori furca, ce-ţi avea, şi mergeţi la adunare că-i bai de ţară!
Merserăm noi pe-acasă, luarăm furcile şi haida în centru’ satului… Colo tăt satu’ cu căţel şi purcel… Da’ nu zici că veniră alţii mai buni ca noi, ne bătură bine şi ne suiră în dube…
- Bace Bulă, iară nu-i bine. ‘mnetale le cam încurci şi nu-ţi mai aminteşti corect tot ce-a fost, zice învăţătoarea.
- Iertaşi-l, zice Bulă jr., tovarăşa învăţătoare pe bunicu’, că el întotdeauna încurcă răscoala cu cooperativizarea…

– De ce ai lipsit ieri de la şcoală, Bulă?
- A murit bunicul.
- De ce minţi, Bulă, pentru că eu azi, în drum spre şcoală, l-am văzut pe bunicul tău pe balcon.
- Nu mint, doamnă, l-a sprijinit tata acolo pentru că azi e zi de pensie.

– Mamă, mamă, bunicuţul e pe terminate!
- Atunci mai pune pune nite benzina pe foc.

– Alinuţa, nu te mai legăna pe picioarele bunicului!
- De ce?
- Păi şi aşa-i mort de o oră!

Alinuta il intreaba pe bunicu’:
- Bunicule si tu ai fost copil?
- Desigur.
- Cred ca aratai tare caraghios cu cheliuta si barbuta!

Alinuta: Mama, mama, nu-mi place de loc bunica!
Mama: Bine, las-o in farfurie si mananca-l pe bunicu!

Alinuta:
- Mama, bunicul are ochii albi?
- Nu, puiule, albastri, dar au iesit la spalat!

Intr-o seara, toti fratii Alinutei radeau, doar Alinuta plangea.
- De ce plangi Alinuta? intreaba tatal.
- Fratii mei au aruncat-o pe mama de la balcon! spuse Alinuta printre suspine.
- Si tu de ce plangi?
- Nu am vazut faza!…

Vine Alinuta acasa si-i gaseste pe toti plangand.
- Ce ati patit mai?
- A murit bunicu…
- Cum asa?
- Pai, sa vezi… l-am adus sa vada si el casa. Era pe balcon si s-a daramat cu el.
- Si a murit bunicu!
- Nu… a cazut, da’ s-a prins de tocu’ de la geam… a alunecat si iar a cazut…
- Si-a murit bunicu!
- N-a murit mai… a picat in copacu’ din curte…
- Si a murit bunicu!
- Nu… a fost catapultat pe acoperis, de pe care a alunecat si a tras toata tigla dupa el…
- Si a murit bunicu!
- Nu… ca s-a prins de burlan… da’ s-a desprins cu el cu tot… si a ajuns la etaju’ 2… da s-a rupt cu el si a picat prin tavan la etaju’ 1…
- Si a murit bunicu!
- Nu, mai… s-a rostogolit pe scari pana la parter…
- Si a murit…
- N-a murit mai… da’ l-am impuscat noi ca ne darama casa…