Bancuri. Glume. Poante. Distractie.

Un ardelean ia trenul de la Bucureşti spre Cluj. În compartiment urcă doi olteni şmecheri. Cum lor le cade fisa repede, îşi dau seama că au de-a face cu un ardelean. Se gîndesc cum să se distreze pînă la Cluj.
Oltenii: Ardelene, spune doi!
Ardeleanul: Doi.
Oltenii: Să ne pupi în c*r pe-amîndoi.
Rîsete, comentarii, etc. Mai trec 100 km.
Oltenii: Ardelene, spune doi!
Ardeleanul: Doi.
Oltenii: Să ne pupi în c*r pe-amîndoi.
Rîsete, comentarii, etc. Faza se mai repetă de cîteva ori. Cînd sînt aproape de Cluj, ardeleanul zice:
- Spuneţi patru!
Stau oltenii, se gîndesc, apoi spun:
- Patru!
- Să o f**i pe mă-ta!
- Da’ nu se potriveşte!
- Las’ că o potriviţi voi cu mîna!

Am primit pe mail o poezie cu iz corporatist. Cred ca o sa va placa :

Iubesc biroul meu fãrã luminã!
Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!
Iubesc mobila gri, plinã de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii, praf.

Concediul nu-l iubesc de fel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã !

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viatã n-am iubit !
Iubesc computerul fereastrã
Cu scãfârlia lui albastrã.

Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vã spun acu’ din nou,
Sã stau o viatã la birou!

Îmi place munca!
As munci Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimã!
Mi-ajunge critica drept primã!